Kadett

CELE CINCI DOMENII ALE PERSONALITATII TESTATE DE NEO PI-R

Primul pas în interpretarea unui profil NEO PI-R este examinarea scorurilor la cele cinci domenii, pentru a înţelege personalitatea persoanei evaluate la nivel global. Această secţiune descrie fiecare domeniu sau factor, prezentând definiţiile de bază, precum şi distincţiile esenţiale.

Nevrotismul (N, Neuroticism)
Acest domeniu, care afectează un număr foarte mare de conduite, pune în opoziţie adaptarea sau stabilitatea emoţională cu inadaptarea, instabilitatea sau nevrotismul. Deşi clinicienii disting diferite forme detulburări emoţionale, care pot merge de la fobie socială şi până la depresie agitată sau la ostilitate borderline, nenumărate studii au demonstrat că în aceste afecţiuni există comorbiditate, adică indivizii care s-au aflat în una din aceste stări aveau în general şi caracteristici tipice pentru alte stări patologice (Costa şi McCrae, 1992a). Tendinţa generală de a resimţi afecte negative precum cele de teamă, tristeţe, jenă, furie, culpabilitate sau dezgust constituie însăşi esenţa domeniului N. Dar scara N cuprinde mai mult decât această tendinţă spre emoţii şi senzaţii neplăcute. Aceasta din cauză că emoţiile perturbatoare interferează de cele mai multe ori cu capacitatea de adaptare a persoanei, iar bărbaţii şi femeile care au scorurimari la N au de asemenea tendinţa de a dezvolta idei iraţionale, de a-şi controla mai greu pulsiunile şi de a avea mai mari dificultăţi în a gestiona stresul.

Aşa cum indică şi denumirea de "nevrotism", pacienţii diagnosticaţi ca suferind de nevroză au, în general, scoruri mai mari la N (Eysenck şi Eysenck, 1964). Dar scala N a NEO PI-R, ca şi toate celelalte scale ale testului, măsoară totuşi o dimensiune a personalităţii normale. Cei care obţin scoruri ridicate la această scală pot prezenta riscul dezvoltării unor probleme de ordin psihiatric, dar scala N nu trebuie considerată ca o măsură a patologiei mentale şi nici ca un predictor infailibil al acesteia. Se poate obţine un scor ridicat la N chiar şi fără a suferi de tulburări psihice. Şi situaţia inversă este valabilă: dacă un subiect suferă de tulburări psihice, nu înseamnă ca va obţine neapărat un scor ridicat la scala N. De exemplu un individ poate avea o personalitate antisocială şi poate totuşi să nu obţină scoruri mari la scala N.

Indivizii care obţin scoruri mici la scala N sunt stabili pe plan emoţional. Ei sunt în general calmi, cu dispoziţii egale, sunt destinşi şi sunt capabili să facă faţă situaţiilor stresante, fără a fi neliniştiţi sau exaltaţi.

Extraversia (E, Extraversion)
Subiecţii extraverţi sunt, desigur, sociabili, dar sociabilitatea nu este decât una din trăsăturile extraversiei. Apreciind oamenii şi preferând să fie în mijlocul mulţimii sau al grupurilor mari şi efervescente, ei sunt siguri pe sine, activi şi vorbăreţi. Le plac petrecerile şi au tendinţa de a fi mereu bine dispuşi, energici şi optimişti. În cultura americană, vânzătorii reprezintă cel mai bun exemplu de subiecţi extravertiţi, iar scala E este puternic corelată cu interesul pentru profesiile de tip antreprenorial (Costa, McCrae şi Holland, 1984).

Dacă persoana extravertită este uşor de descris, nu este la fel de simplu să trasăm portretul subiectului introvertit. Într-un anumit fel, introversia poate fi considerată ca fiind o absenţă a extraversiei, mai degrabă decât opusul ei. Subiecţii introvertiţi sunt astfel mai degrabă rezervaţi decât neprietenoşi, sunt mai degrabă independenţi decât taciturni, sau mai degrabă constanţi şi calculaţi decât leneşi şi apatici. Ei pot fi numiţi timizi, căci deseori preferă să stea singuri şi evită grupurile voluminoase. Deşi nu suferă neapărat de o anxietate socială. Deşi nu au exuberanţa extravertiţilor, subiecţii introvertiţi nu sunt nici nefericiţi şi nici pesimişti. Unele din aceste deosebiri pot părea curioase, dar sunt fondate pe cercetări serioase şi constituie una din noile direcţii conceptuale majore în studiul modelului Big Five (Costa şi McCrae, 1980a; McCrae şi Costa, 1987). Încercarea de a nu mai gândi prin opoziţie şi de a înlătura obiceiul de a lega termeni antonimi, ca "fericit / nefericit", "amical / ostil", "sociabil / timid" pare să fi permis noi descoperiri importante în domeniul psihologiei personalităţii.

Psihologii care cunosc bine conceptele lui Jung trebuie să aibă în vedere că noţiunea de Extraversie care stă la baza domeniului omonim din NEO PI-R este diferită de cea a lui Jung (1923) din mai multe puncte de vedere.
Introspecţia sau reflecţia nu sunt legate de celălalt pol al Extraversiei. Acestea sunt mai degrabă caracteristice indivizilor care au scoruri ridicate la scala "Deschidere spre experienţă", fiind aşadar descrise de altul din cele cinci mari domenii. Aceste aspecte sunt discutate în detaliu de Costa şi McCrae (1989a).

Deschiderea (O, Openness)
Deschiderea spre experienţă este o dimensiune mult mai puţin cunoscută decât N sau E, chiar dacă este o dimensiune esenţială a personalităţii. Elementele fundamentale acestei dimensiuni, adică imaginaţia activă, sensibilitatea estetică, atenţia acordată propriilor sentimente, preferinţa pentru varietate, curiozitatea intelectuală şi independenţa judecăţii, au avut şi în trecut un loc important în teoriile personalităţii şi în diversele inventare de personalitate. Deşi există instrumente generate pentru a măsura conceptele acestor teorii, integrarea acestor trăsături într-un singur mare domeniu a fost rareori recunoscută. Scala O a NEO PI-R este probabil cea mai studiată dintre toate scalele chestionarului (Costa şi McCrae, 1985a).

Subiecţii "deschişi" sunt curioşi şi interesaţi de tot ce se întâmplă în universul lor intern şi extern iar viaţa lor este mai bogată în experienţe. Ei sunt dispuşi şi deseori chiar doritori să conceapă noi idei şi preferă deseori să adopte valori neconvenţionale. Ei trăiesc mai intens emoţiile, atât cele pozitive, cât şi cele negative, decât subiecţii "închişi".

Acest factor a fost denumit şi Intelect în alte formulări ale modelului Big Five, dar scorurile la O sunt destul de puţin corelate cu nivelul de educaţie sau cu inteligenţa. Totuşi, Deschiderea este legată în mod special de unele aspecte specifice inteligenţei, cum ar fi de exemplu gândirea divergentă, care contribuie la creativitate (McCrae, 1987). Dar Deschiderea nu este în nici un caz echivalentă cu inteligenţa. Există persoane foarte inteligente, dar închise faţă de experienţă, aşa cum există şi persoane care pot fi foarte deschise, dar limitate intelectual. Din punct de vedere statistic, în analizele factoriale realizate în acest domeniu, aptitudinile cognitive constituie un al şaselea factor, independent, care este considerat ca fiind exterior domeniului personalităţii.

Bărbaţii şi femeile care obţin scoruri mici la O au tendinţa de a fi conservatori şi convenţionali în opinii şi comportament. Ei preferă situaţiile familiare faţă de cele noi, iar reacţiile lor emoţionale sunt deseori inhibate. Deşi deschiderea sau închiderea pot avea o incidenţă asupra naturii mecanismelor de apărare psihologică şi a mecanismelor adaptative utilizate de o persoană (Costa şi McCrae), nu s-a putut demonstra că închiderea ar fi o reacţie defensivă generalizată. S-ar părea mai degrabă că persoanele închise au arii de interese mai restrânse. În acelaşi fel, deşi au tendinţa de a fi conservatoare pe plan politic şi social, persoanele "închise" nu trebuie considerate autoritare. Închiderea nu implică aşadar neapărat o intoleranţă ostilă sau o agresivitate dominatoare. Acestea din urmă ar putea fi mai degrabă semnul unui nivel scăzut de Agreabilitate, fiind descrise de alt domeniu al modelului nostru.

O distincţie de acelaşi ordin trebuie făcută şi pentru polul Deschidere. Persoanele deschise sunt econvenţionale, dispuse să pună în discuţie autoritatea şi pregătite mental pentru îmbrăţişarea unor idei noi în materie de etică, societate şi politică. Dar asta nu înseamnă ca ele nu au principii. O persoană deschisă poate să respecte sistemul său de valori la fel de mult ca şi o persoană mai tradiţională. Numeroşi psihologi consideră Deschiderea ca fiind un semn de maturitate şi ca semnalând în general o mai bună sănătate mentală. Autorii NEO PI-R cred că în aserţiunile care sunt făcute pe baza scorurilor la Deschidere trebuie luate în considerare şi caracteristicile situaţiei şi faptul că atât persoanele "deschise", cât şi cele "închise" îşi găsesc un rol productiv în societate.


Agreabilitatea (A, Agreeableness)
Ca şi Extraversia, Agreabilitatea este, înainte de toate, o dimensiune care ţine de tendinţele interpersonale. Persoana agreabilă este de obicei şi altruistă. Ea se dovedeşte a fi simpatică, dispusă să-i ajute pe ceilalţi şi crede că şi aceştia o vor ajuta la rândul lor. Prin contrast, persoana neagreabilă sau ostilă este egocentrică, suspicioasă, se îndoieşte de intenţiile celorlalţi şi este mai degrabă competitivă decât cooperantă.

Se consideră de obicei că, din punct de vedere social, este de preferat să fim agreabili; există şi unele indicii care arată că a fi agreabil este şi mai sănătos pe plan psihologic. Cu siguranţă faptul că persoanele agreabile sunt mai apreciate decât indivizii ostili este o certitudine. Capacitatea de a-şi apăra propriile interese este, însă, un mare atu, iar agreabilitatea nu este o virtute pe câmpul de luptă sau într-un tribunal. Îndoiala sănătoasă şi gândirea critică permit în plus analize riguroase în domeniul ştiinţific. Toate acestea înseamnă că Agreabilitatea nu ar trebui privită drept virtute, ambii poli ai scalei desemnând doar caracteristici şi nici unul nedesemnând calităţi.

Nici un pol al acestei dimensiuni nu este de dorit în planul sănătăţii mentale a individului, şi nici nu poate fi considerat neapărat ca fiind mai bun sau mai adaptativ din punct de vedere social. Horney (1945) a evocat două tendinţe nevrotice, orientate contra oamenilor sau spre oameni, care se aseamănă cu forme patologice ale agreabilităţii şi ostilităţii. Un scor scăzut la A este asociat cu personalităţi narcisiste, antisociale şi
paranoice, în timp ce un scor ridicat la A este adesea asociat cu o personalitate dependentă (Costa şi McCrae, 1990).


Conştiinciozitatea (C, Conscientiousness)
O mare parte din literatura ştiinţifică din domeniul psihologiei personalităţii şi în special teoria psihodinamică a personalităţii vizează controlul pulsiunilor. În cursul dezvoltării lor, majoritatea indivizilor învaţă să-şi controleze dorinţele şi să amâne gratificaţiile. Incapacitatea de a rezista propriilor impulsuri şi tentaţiilor este în general, cel puţin la adulţi, semnul unui N ridicat. Dar controlul de sine poate fi relaţionatşi la un proces mai activ de planificare, de organizare şi de executare a sarcinilor. Diferenţele individuale din acest domeniu stau la baza domeniului Conştiinciozităţii.

Individul conştiincios este reflexiv, are voinţă şi este hotărât. Există probabil puţini oameni care au ajuns mari muzicieni sau atleţi fără ca ei să aibă un nivel deosebit de înalt de dezvoltare al acestei trăsături. Digman şi Takemoto-Chock (1981) denumesc această dimensiune Voinţă de reuşită. În semnificaţiile ei pozitive, un C ridicat este asociat cu reuşita şcolară şi profesională. În semnificaţiile sale negative, o conştiinciozitate crescută poate conduce la o exigenţă exagerată şi penibilă, la o nevoie compulsivă de ordine şi curăţenie şi la surmenare în muncă.

Conştiinciozitatea este un aspect a ceea ce în teorii mai vechi s-a numit Caracter. Persoanele care au scoruri ridicate la C sunt meticuloase, punctuale şi fiabile. Persoanelor care au scoruri scăzute nu le lipsesc neapărat principiile morale, dar ele le aplică cu mai puţină exactitate şi sunt mai nonşalante în urmărirea obiectivelor. S-a stabilit de asemenea că ele ar fi mai hedoniste şi mai interesate de sexualitate (Costa, McCrae şi Busch, 1986).